Nu zic să punem lacăt pe IKEA, însă îndemn să ne oprim puțin de fiecare dată când ne vine să dăm fuga la cumpărături

A apărut recent o știre despre un proiect pilot al Primăriei Sectorului 1 în colaborare cu IKEA: membrii IKEA Family aduc mobilierul vechi la magazin, acesta e donat comunităților vulnerabile prin DGASPC, iar oamenii primesc în schimb un voucher de 25 de lei pentru noi cumpărături.

Când am citit, mi s-a făcut fizic rău. Și când am fost întrebată „de ce?”, am răspuns foarte sincer: pentru că mizeria e mult mai adâncă decât o parcare plină de „deșeuri voluminoase”.

Mi se face rău pentru că oamenii din comunități vulnerabile nu ar trebui să fie destinația finală a unor obiecte primite ca urmare a „unei mai bune gestionări a deșeurilor”. Formularea asta în sine mă cutremură. Să numim mobila pe care o dăm unor oameni „deșeu voluminos” și să o ambalăm în haina solidarității e o ofensă la adresa demnității umane.

Înțeleg deal-ul oportunist dintre o primărie care vrea să bifeze cifre la reciclare și un gigant care vrea să-și curețe imaginea. Dar prin asta facem exact opusul sustenabilității. În loc să încurajăm oamenii să recondiționeze, să repare sau să folosească cât mai mult ce au deja, le întindem momeala unui voucher.

Vine Gigel cu canapeaua lui veche (pe care probabil o transportă singur, căci așa e „solidaritatea”, pe efortul tău). Dacă acea canapea e un deșeu real, o dăm unor oameni vulnerabili doar ca să nu ne batem capul cu ea? Sau o selectează IKEA? Și dacă e „prea deșeu”, unde ajunge cu adevărat? Lui Gigel nu-i pasă. El și-a luat voucherul de 25 de lei și a intrat direct în magazin să mai cumpere niște etajere din lemn suferind, tăiat din cine știe ce păduri virgine, ca să hrănească în continuare mașinăria consumerismului.

Pentru noi, ca recuperatori de lemn vechi și producători de mobilier, entități ca IKEA sunt o cangrenă. Nu doar pentru caracterul lor extractiv și exploatator, ci pentru felul în care țin oamenii hooked în halucinația că a cumpăra ieftin, prost și des e un drept, nu o distrugere programată.

Citind știrea asta mi-am amintit de o bloggeriță româncă mutată în Germania, care scria oripilată de „mizeria” și „lipsa de valori morale și a grijii față de natură” ale oamenilor din Bali. Lăuda curățenia nemțească și selectarea impecabilă a deșeurilor de acolo. Ei bine, iată stilul nemțesc adaptat la noi: nu mai e nevoie să trimitem deșeurile în Asia, că le primesc săracii din satele noastre, ca să ne simțim noi bine că am mai eliberat un colț de sufragerie pentru ceva nou din pal melaminat.

Nu zic să punem lăcat pe IKEA mâine. Dar îndemn la o pauză. La un moment de questioning înainte de a da fuga la cumpărături. Să ne întrebăm ce băgăm în casă și pe cine hrănim cu adevărat. Pentru că până nu ne vom uita cu onestitate la propria noastră indiferență și la felul în care am transformat „ajutorul” în gestionare de gunoaie, vom continua să trăim în aceeași mizerie pe care o hrănim zilnic, cu cardul în mână și privirea întoarsă.

Pentru oricine simte că s-a învârtit destul cercul ăsta vicios, te invit să te uiți spre Same Roots. Ori spre alții ca noi. Nu vindem „soluții de depozitare” la kilogram, ci obiecte cu suflet, lucrate manual din lemn recuperat, care a trăit deja o viață și pe care noi alegem să îl onorăm, nu să îl trimitem la groapa de gunoi a consumerismului.

Alege să aduci în casa ta piese care nu expiră după un sezon și care nu cer sacrificarea unei păduri virgine pentru a fi la modă. Găsești în shop-ul nostru suporturi de lumânări, tocătoare și piese de mobilier care vorbesc despre reziliență, respect și un viitor mai așezat.

Vreau să mai înțelegem un lucru: schimbarea obiceiurilor de consum nu e un moft, ci o responsabilitate umană și o datorie morală pe care o avem unii față de alții. Noi, ca producători, ne-am asumat deja calea asta, nu doar pentru că e o pasiune drăguță sau un hobby, ci pentru că simțim că e musai să muncim așa, regenerativ și onest, chiar dacă e infinit mai greu.

Când alegeți să participați la work fundraiser-ul nostru lunar prin achiziționarea unui de la Same Roots, nu o faceți din caritate. Nu avem nevoie de susținere sub formă de milă. Avem nevoie de oameni care înțeleg că achiziția lor e un act politic și moral. Munca noastră ne plătește facturile și ne pune hrana pe masă, dar mai presus de asta, ea oferă o alternativă reală la mizeria extractivă pe care o tot alimentăm.

Ne dorim ca toți cei care vin alături de noi în acest demers, să ne fie parteneri, nu binefacători. Găsiți în shop-ul nostru obiectele din lemn recuperat care așteaptă să devină parte din viața voastră, într-un mod care nu mai cere scuze naturii.