Învățarea: o superputere umană pierdută pe traseul școlarizării
Învățarea e singura constantă a trecerii noastre prin viață. Ea e ca respirația: ne aparține în totalitate, este intrinsecă și vitală. Și totuși, la un moment dat pe parcurs, majoritatea oamenilor încetează să mai creadă că învățarea le aparține. De ce?
De peste un deceniu, cercetez și lucrez în educația adulților. Am observat un numitor comun, indiferent de diplome, statut social sau economic: rezistența la învățare. Nu e vorba doar o dificultate de a asimila informații, ci un mecanism profund de apărare. E rezultatul modului în care sistemul de școlarizare ne-a distorsionat percepția despre ce înseamnă să înveți, transformând un proces natural într-o obligație externă.
Am fost învățați că învățarea e ceva ce „ni se face”, ceva ce aparține școlii, manualului sau profesorului. Am ajuns să confundăm „școlarizarea” cu „educația” și „învățarea”. În realitate, toată ființa noastră, nu doar creierul, are un apetit insațiabil pentru sens (meaning-making). Învățarea este o nevoie umană de bază, dar și marea noastră superputere, pe care am lăsat-o să fie denaturată de sens și scoasă din firesc.
De aceea, astăzi, odată cu lansarea Academiei de Învățare Conștientă, începem un proces de „deschooling” și „unlearning”. Timp de 28 de zile, vom face împreună un Schoolishness Purge. În fiecare zi, voi posta un exercițiu de Questioning (prima dimensiune a învățării conștiente) pentru a ne recupera agenția asupra propriei deveniri.
Ziua 1: Învățarea ca respirație
Dacă învățarea e la fel de firească precum respirația, de ce simțim uneori că ne „ținem suflul” în fața unei provocări noi? Rezistența la învățare este, de fapt, o rezistență față de propria ființă și față de capacitatea noastră înnăscută de a crește.
Exercițiu de Questioning:
Dacă ai privi învățarea nu ca pe o sarcină de bifat, ci ca pe respirația ființei tale, unde simți în acest moment că „te sufoci”? Ce anume din ideea de „școală” sau „studiu” îți oprește fluxul natural de curiozitate?
Te poți gândi la un moment în care ai învățat ceva atât de profund, încât ai simțit că s-a schimbat ceva în întreaga ta ființă, nu doar în bagajul tău de informații? Cum s-a simțit acea „respirație” completă?
Vom atinge doar suprafața aici, prin postările zilnice. Însă, pentru cei care simt că au nevoie de un spațiu de Deep Inquiry (a doua dimensiune a învățării conștiente), vă aștept la cele două ateliere de luna aceasta:
06 & 13 Februarie: Ce e, de fapt, învățarea? (Deconstruim confuzia dintre școlarizare și transformare).
20 & 27 Februarie: Cum învață ființele umane? (Explorăm nevoia de sens a întregii noastre ființe).
Accesul la ateliere e liber, necondiționat de vreo contribuție financiară. Ne dorim ca acest spațiu de explorare să fie deschis oricui simte nevoia de a-și recupera agenția asupra propriei învățări.
Totuși, dacă simți și poți să susții acest demers, o poți face în sistem Pay What You Can, în funcție de resursele de care dispui în acest moment.
Înscrierile se pot face aici.
Dacă exercițiul de azi ți-a stârnit interesul, urmărește paginile Academiei de Învățare Conștientă (Follow/Subscribe) pentru a rămâne conectat la toate cele 28 de zile de questioning. (Facebook | Instagram | LinkedIN | Ko-fi )