Bilanț după 4 săptămâni de Work Fundraiser
Cum a fost primit, ce a funcționat, ce am vândut până acum și care sunt planurile pentru viitor
Pentru cine a ajuns mai târziu aici, sau nu a reușit să citească celelalte articole, la finalul anului am anunțat că facem ceea ce am numit noi un „work fundraiser”. Despre asta am scris aici, aici, aici, și aici.
Înainte de a intra în subiect vreau să spun că avem de acoperit o urgență (parțial medicală, parțial administrativă) și pentru care e necesar să vindem produse / servicii de cel puțin 1000 lei, până luni. Ce puteți comanda de la noi (în funcție de nevoi reale, vă rugăm) vedeți mai jos, la finalul articolului. Subliniem din nou că nu ne abatem de la principiile noastre și că nu acceptăm decât schimburi bazate pe nevoi reale de achiziție.Cum a fost primit? Foarte bine. Reacțiile au fost prompte, foarte multe, în special atunci la început. A fost ca o gură de aer proaspăt pentru părțile din mine care nu mai departe de acum câteva luni s-ar fi dezintegrat doar la gândul ăsta – că ne vom expune atât de tare, și că există riscul să fie o listă lungă de consecințe negative: că va fi ignorat, că va fi bagatelizat, ridiculizat, judecat și așa mai departe. Era acolo în capul meu un întreg comitet de părți care avertizau asupra pericolelor. Și asta pentru că noi românii, și nu doar noi, am crescut și trăim într-un sistem în care rușinea de sărăcie și precaritate ne mănâncă de vii. Și mai mult decât rușinea de sărăcie, ne macină pe interior rușinea de suferință cauzată de sărăcie. Aș putea scrie despre asta la nesfârșit, însă las pentru altă ocazie.
Totodată, ce a contat în a-mi convinge părțile panicate că e musai să facem asta a fost nu doar urgența financiară de atunci, ci și convingerea că de dragul de a păstra aparențele băgăm sub preș toate greutățile și că mai mult decât credem, și alții, mulți alții ca noi se confruntă cu aceleași zbateri. Cunoaștem și noi personal familii de mici producători, mici antreprenori care se chinuie teribil cu tot felul de strategii de marketing tradițional, reel-uri inspiraționale și vizualuri fancy, ca doar-doar vor reuși să-și vândă munca pe internet, deși e clar pentru toată lumea că suntem la mila algoritmului.
Și asta mă duce la următorul punct. Ce a funcționat? A funcționat onestitatea radicală, în primul rând. A funcționat expunerea unei realități pe care mulți o experimentăm, dar puțini avem curajul să o recunoaștem. Că ne chinuim să ne vindem munca pe internet. Că nu-i deloc firesc să fie așa, dar că e mai bine să alegem conștient să jucăm după regulile jocului. Și că până ne vom reîntoarce la un firesc de demult apus, în care producem și vindem needs based, în interiorul comunităților create în jurul nostru, trebuie să facem și asta, să dăm adunarea pe internet, cu tot curajul și de mână cu toate fricile și riscurile.
Au mai funcționat relațiile. Adică asta a fost motorul principal. Relațiile deja create în offline, mai noi sau mai vechi. Și în final, a funcționat urgența. Nu pe post de victimizare, cerșit sau milogeală. Ci urgența reală. Aici ni se activează, cred, bucăți de umanitate uitate în noi și dintr-o dată reacționăm. Cu motivații diferite în spate, însă nici nu mai contează. Cine sare că vrea să ajute, cine reacționează că are nevoie de ce vindem noi sau cine e obișnuit să joace apăsătorul rol de salvator. Între „uitați ce produse drăguțe avem și hai că poate vă convingem noi să cumpărați” și „dacă aveți nevoie de aceste produse, vă rugăm să le cumpărați, căci e musai să plătim facturile și dăm de mâncare copiilor”, oamenii (majoritatea, cel puțin) vor alege urgența. Că e intrinsec în noi să facem asta și apoi mai cred că suntem atât de sătui de superficial și bullshit pe social media, încât se simte ca o gură de aer proaspăt când vedem în online niște bucăți de viață reală. Și nu o zic pentru că suntem noi inițiatorii demersului, ci pentru că și eu la fel reacționez.
Iar ca să închei punctul ăsta, pentru noi în tot schimbul ăsta a fost foarte important să nu ne abatem de la principiul nostru de bază: orice achiziție fac oamenii de la noi să fie needs based. Chiar și de aleg să contribuie în calitate de „investitori” (veți vedea mai jos de ce spun asta), trebuie musai să fie în schimbul a servicii sau produse de care au cu adevărat nevoie.
Ce am vândut? De toate și încerc să prezint partea asta cât de pragmatic posibil, ca să se înțeleagă cum arată și cum funcționează un work based ecosystem – căci și asta am realizat în procesul ăsta, că noi nu avem un business (detestam cuvântul ăsta oricum și mă frustra că nu găseam cu ce să îl înlocuiesc, acel ceva care să reflecte cu adevărat felul în care muncim noi), și ce bine că nu îl avem, căci ultraspecializarea / nișarea (fie în business, fie în profesie) e o chestie căreia îi va veni sfârșitul în curând, aș îndrăzni eu să anticipez.
Așadar, schimburile și contribuțiile financiare au venit în felul următor:
Au venit niște sume sub formă de „investiție” de la cinci persoane foarte apropiate nouă. Ei au zis că sunt sprijin și nu acceptă nimic în schimb, însă nici noi nu acceptăm să nu reciprocăm. Așa că acești oameni faini vor primi de la noi produse sau servicii, în funcție de cum vom agrea pe viitor că au nevoie.Obiecte Same Roots din lemn recuperat am vândut așa: două tocătoare mici, un tocător mare, două suporturi de lumânări, o săpunieră și noptierele astea faine.
Cineva a rezervat o sesiune 1:1 cu mine în care a vrut să discutăm despre mutarea noastră la țară.
Două persoane au plătit un abonament anual la Substack, iar eu la schimb am oferit două sesiuni 1:1 altor persoane care aveau nevoie de ele.
Două foste colege de job s-au abonat lunar la Substack.
Două doamne faine din Comunitatea Educație Firească au ales să contribuie direct pe ko-fi – o contribuție one time și una recurentă, lunară.
O asociație educațională a solicitat două sesiuni de consultanță, pe care le-am oferit în sistem pay what you can.
Pe lângă toate astea, mai avem un mic sprijin pe care îl primim de la familie lunar, adică de la bunici și unchi pentru nepoata lor. Și pentru că femeile din tribul de aici de la Măciuca mi-au organizat un babyshower surpriză, am primit și un cadou în bani, pe lângă toate lucrurile pe care le-a primit bebelușul. A mai fost și un mic împrumut de urgență pe care l-am luat de la niște prieteni, cât să ne ajungă până așteptam după Stripe să proceseze plățile, însă acesta merge într-un caiet de binefacere, cum l-am numit noi :) adică se întâmplă să nu fie necesară returnarea imediată, sau chiar deloc, pentru că mai apoi le prestăm lor servicii sau le vindem produse de care au nevoie. Printre altele, și asta e una din marile binecuvântări care vine la pachet odată cu traiul în comunitate. Îți e frică să nu mori de foame, dar în același timp știi sigur că nu vei muri de foame. Că în fonduri de urgență nu ai mai putut să investești, însă în schimb ai investit bine în fondul de omenie și prietenie.
E important pentru mine să fac exercițiul ăsta de a reda aceste lucruri în detaliu, o dată pentru transparență și ca să-mi depășesc eu niște rușini, și apoi pentru că e posibil să ajute și pe altcineva. Pe mine personal m-au enervat dintotdeauna secretismele în jurul banilor și mi-aș fi dorit să știu cum, Doamne iartă-mă, se descurcă alții în situații similare ca ale noastre. Bilanț pe cifre exacte voi face imediat ce se încheie luna. Căci mă întreabă lumea adesea de câți bani are nevoie o familie la țară – răspunsul e întotdeauna depinde (de atât de mulți factori), însă vrem să împărtășim din experiența noastră și să le arătăm oamenilor cum trăim noi. Cu mențiunea că scopul nostru nu e să facem mulți bani, ci să avem nevoie de cât mai puțini bani, și atunci tot ce facem se învârte în jurul acestei filozofii de viață.
O altă chestie de care ne întreabă oamenii e cum ne descurcăm fără joburi la țară, cum am avut curajul ăsta să plecăm de la oraș fără job și alte întrebări din registrul ăsta. Iar primul nostru răspuns e că dificultățile noastre financiare nu se datorează mutatului la țară (ba dimpotrivă, ne lua naiba dacă nu eram aici), ci pentru că am avut un an 2025 absolut oribil, care a dat cu noi de toți pereții pe multe planuri, la nivel personal am funcționat pe avarie și am fost nevoiți să muncim tot cu frâna de mână trasă. Mai mult, noi în Timișoara nu aveam joburi, ci business, făceam freelancing și altele asemenea, deci felul de organizare a muncii nu e foarte diferit acum.
Ca să acopăr și ce nu am reușit să vindem, deși am fi vrut, respectiv ce nu am apucat nici măcar să „promovăm”, sunt următoarele: sesiunile de consultanță în construcții (în sistem pay what you can), taberele din vara asta de la Rost Village Măciuca pe care nu am apucat nici să le postăm, workshop-urile mele din februarie, produsele noi Same Roots pe care trebuia să le lansăm, hainele deja cusute de mine și așa mai departe.
Iar răspunsul la ce nu am reușit, ce nu am reușit să promovăm și de ce aproape de final de lună nu am atins necesarul de finanțe pentru ianuarie e simplu: pentru că nu am hrănit suficient algoritmul. Pentru că oricât de bine ar „vinde” onestitatea radicală și urgența, tot trebuie să fii prezent în malaxorul algoritmului ca să ajungi la oameni. Iar cum pentru noi luna asta a fost de tranziție cu mutarea în altă casă, iar eu cu sarcina asta experimentez toate provocările și neplăcerile posibile, tot pe avarie a fost și prezența noastră pe social media.
Iar pe final aș vrea să spun că, deși mă bucur că am testat acest ecosistem de muncă și vedem că el funcționează, ne-a atras atenția că produsele Same Roots din lemn recuperat nu s-au vândut așa cum ne-am fi așteptat și ne-am fi dorit noi, și că vrem musai să corectăm treaba asta. Dincolo de faptul că vrem ca activitatea noastră de producție să fie principala sursă de venit, ca să putem oferi din timpul, skill-urile și cunoașterea noastră pentru sprijin și contribuție ca formă de responsabilitate umană, avem și convingerea și determinarea că putem face ceva pentru a educa cu privire la necesitatea de a ne schimba obiceiurile noastre de consum. Mi-ar plăcea ca tot mai mulți oameni, atunci când au nevoie de ceva prin casă, să nu dea buzna la Ikea imediat, ci să mai vină și pe la noi și pe la alți producători care muncesc în mod regenerativ. Treaba asta e absolut crucială pentru sănătatea planetei, a noastră și a viitoarelor generații.
Acestea fiind zise, până lansăm produsele noi Same Roots, puteți comanda următoarele din stoc / cu procesare rapidă la comandă:
Suport de lumânare bufniță – disponibile 6 bucăți
Tocătorul mic / platou de servire – disponibile 2 bucăți
Suportul de lumânări mare – disponibile 4 bucăți
Suportul de lumânări mic – disponibile 4 bucăți
Săpunieră – disponibile 2 bucăți din lemn de nuc și câteva din lemn de stejar, cu stoc mai mare (să ne întrebați înainte de a comanda).
Iar dacă nimic din lista de mai sus nu vă e de folos, poate aveți nevoie de o sesiune de consultanță în construcții, amenajări & proiecte DIY, o sesiune 1:1 cu mine, un abonament plătit la Substack sau contribuții în comunitatea Educație Firească.
În perioada asta, dată fiind urgența, ne ajută foarte mult transferurile directe în contul firmei, ca să nu mai așteptăm procesarea plăților prin Stripe. Așadar, dacă vreți să comandați ceva de la noi sau să contribuiți, vă încurajăm să luați legătura direct cu noi, prin mesaj privat sau pe canalele unde ne găsiți, și stabilim împreună detaliile.
Săr’na cu toată recunoștința!